Botezul Domnului – Boboteaza sau Epihania . Мир Божји Христос Се Роди!

http://metropotam.ro/La-zi/

Botezul Domnului – Boboteaza sau Epihania . Мир Божји Христос Се Роди!

Pr Stăniloae – despre Bobotează

Astăzi, crestinii ortodocsi prăznuiesc Botezul Domnului sau Boboteaza, zi ce marchează sfârsitul ciclului de sărbători dedicate Anului Nou. Sărbatoarea reprezintă Botezul in apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezatorul.

Epifania
Boboteaza mai este cunoscuta si sub numele de Epifanie, Teofanie, Aratarea Domnului, Descoperirea Cuvântului Intrupat. La 30 de ani, la plinatatea vârstei barbatului desavârsit, a venit Hristos la Iordan, unde Sf. Ioan Botezatorul invata si boteaza cu botezul pocaintei; iar despre Iisus le spunea: “Se afla in mijlocul vostru Acela pe Care voi nu-L stiti” (Ioan 1, 26). “Nici eu nu-L stiam pe El, dar Cel ce m-a trimis sa botez cu apa, Acela mi-a zis: peste Care vei vedea Duhul coborându-Se si ramânând peste El, Acela este Cel ce boteaza cu Duh Sfânt. Si eu am vazut si am marturisit ca Acesta este Fiul lui Dumnezeu” (Ioan 1, 33-34).
Când a aparut Hristos pe malul Iordanului, Sf. Ioan, luminat de Duhul Sfant, Il recunoaste si-L arata multimilor, zicând: “Iata Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridica pacatul lumii” (Ioan 1, 29). Aceasta marturie era foarte necesara israelitenilor, care asteptau pe Mesia cel profetit cu multe veacuri inainte. Hristos ii cere lui Ioan sa-L boteze, iar acesta, dupa o impotrivire de adânca smerenie, primeste sa-L boteze, dupa rânduiala lui.
Dupa botezul lui Hristos cerurile s-au deschis, Duhul lui Dumnezeu S-a coborât in chip de porumbel si a stat peste Iisus, iar Tatal a marturisit: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit!” (Matei 3, 17). Astfel, botezul primit de Hristos are si un alt scop: Epifania – aratarea Sfintei Treimi – moment in care El avea sa fie descoperit lui Ioan si, prin acesta, lui Israel, ca Fiului lui Dumnezeu si ca Mesia.

( … )

Credinte si obiceiuri populare
Boboteaza era asociata, din vechime, cu gerul, dar datina straveche nu tine cont de numarul gradelor, chiar daca putini mai respecta datina straveche. In unele sate, oamenii pregatesc sarbatoarea de Boboteaza prin manifestari specifice tuturor sarbatorilor, izvorâte din traditiile populare. Se colinda, se afla ursitul, se fac proorociri ale timpului si belsugului in noul an. In noaptea de Boboteaza, fetele isi pun busuioc sub perna pentru a-si visa ursitul. Din batrâni se spune ca, in noaptea de Boboteazza fetele nemaritate trebuie sa lege pe degetul inelar un fir rosu de lâna ori matase, de care sa innoade o ramurica de busuioc luata de la preot si sa pună apoi crenguta sub perna. Seara se face o turta de faina foarte sarata; inainte de a mânca din aceasta se bea doar un strop de agheasma, si se merge la culcare. Noaptea, tinerele isi vor visa ursitul. In plus, fetele care cad pe gheata in ziua de Boboteaza pot fi sigure ca se vor marita in acel an. Pâna la Boboteaza expira termenul de petire al fetelor. In noaptea de Boboteaza fetele numara parii de la gard, ghicesc în oglinda, rascolesc in focul din vatra pentru a iesi scântei. Se spune ca apa sfintita din acea zi are puteri miraculoase; ca ea nu se strica niciodata; ca apele ramân sfintite timp de doua pâna la sase saptamâni, timp in care nu se spala rufe in apa curgatoare; cu apa sfintita se stropesc vitele si nutretul lor, apoi fiecare gospodar bea câte putin, pe nemâncate, pentru a-si curata si sfinti sufletul.

http://www.observatordebacau.ro/

Dincolo insa de aceste obiceiuri populare, semnificatia principala a Bobotezei ramane una crestina, iar aceasta mare sarbatoare constituie un prilej de a incerca si noi, dupa puterile noastre, sa ne luminam sufletele, asa cum aminteste si troparul Bobotezei: „In Iordan botezandu-te Tu Doamne, inchinarea Treimii s-a aratat, ca glasul Parintelui a marturisit Tie, Fiu iubit pre Tine numindu-Te, si Duhul a adeverit intarirea Cuvantului. Cel ce Te-ai aratat, Hristoase Dumnezeule, si lumea ai luminat, slava Tie!”.

Repost:

Ajun De Crăciun !

HRISTOS SE RODI !!!

În timp ce credincioşii ortodocşi sărbătoresc Boboteaza, ortodocşii de rit vechi se pregătesc pentru Crăciun.

În România trăiesc peste un milion de adepţi ai bisericii ortodoxe de stil vechi, îndeosebi ruşi lipoveni, armeni şi sârbi, care îşi ţin credinţa în circa 130 de biserici, schituri şi mănăstiri pe rit vechi.

Creştinii ortodocşi de stil vechi respectă tradiţiile şi obiceiurile celor de stil nou, cu deosebirea că sărbătorile de iarnă sunt decalate cu 13 zile din cauza refuzului lor de a trece la Calendarul Gregorian.

În Banatska Klisura – Clisura Dunării, credincioşii ortodocşi de rit vechi, păstrează obiceiurile transmise din generaţie în generaţie, astfel că, în Ajunul Crăciunului, gazda împrăştie fân şi paie prin toate sobele ( camerele ), la cină se servesc: fasole bătută, peşte, mălai sau pită-n cuină, piftii şi se pregăteşte Colacul de Crăciun în care se pune un bănuţ. Într-un ciur ( sită ), gospodina pune boabe de fasole, grâu, cucuruz ( porumb ), etc, apoi cheamă la ea copiii din casă şii, mergând cu spatele aruncă aceste boabe din ciur peste fânul, paiele aşternute pe jos prin toate sobele ( camerele ) rostind: * pui, pui, pui, pui, pui la mama *, căci, se spune că tot anul va avea astfel spor la pui, păsări în gospodărie. Fânul rămâne pe jos trei zile, cât ţine Crăciunul. După trei zile, tot acest fân, paiele şi boabele împrăştiate, se mătură şi se adună într-o cotăriţă ( coş de nuiele ) iar gazda casei îl scoate în faţa caseii , la poartă. Preotul împreună cu Junii din sat, formează un grup călare şi trec prin tot satul să adune cotăriţele cu fân/paie de la toate gospodăriile. Apoi, duc acest  fânul/paiele să-le împrăştie pe ogoare, în grădini, pentru ca tot anul ce bine să fie roditor. Ei sunt răsplătiţi de către săteni cu bucate: cârbaţi, ouă, colaci, fasole, nuci, etc.

În aceste zile, crestinii pravoslavnici se saluta cu ,,Hristos se rodi’’ iar ceilalti raspund ,,Za istina se rodi’’, adica, în traducere, Cristos S-a nascut- Adevarat ca S-a nascut.

În fiecare gospodarie se fac bucate alese, dar din nici una nu lipseste traditionala cesnita- prajitura din foi de aluat fraged cu multa nuca si în care se ascunde o moneda. Cel ce va gasi banutul, se spune ca va fi fericit tot anul.

Мир Божји Христос Се Роди!

Oliver Dragojević-Bijeli Božić:

Bijeli božić zasjao
kao zlatni brijeg
i u sobi ostao
jer je vani snijeg.

Božić bijeli začaran
radostan i svet
možda takav jedan dan
zbliži cijeli svijet.

Noćas će nas grijati
okićeni bor
i naš dom će sijati
kao carski dvor.

Svijet će sjutrom zaspati
zadovoljan tih
naša jelka zasjati
sjajnija od svih.

Mir Boziji Hristos se rodi-Vaistinu se rodi

Мир Божји Христос Се Роди!

Sibilla

imagini preluate de pe google.ro

muzika srpska – youtube

Pr Stăniloae – despre Bobotează – trilulilu

În Ajun de Bobotează

În Ajun de Bobotează

imagine preluată: http://www.ronduldesibiu.ro

În ajunul Bobotezei, preotul umbla in casa in casa, pentru a sfinti locuintele oamenilor, stropind incaperile cu apa sfantita cu ajutorul unui manunchi de busuioc. In cazul in care arunci gunoiul afara din casa imediat dupa ce a plecat preotul inseamna ca ai alungat tot raul din casa ta. Pe mese, la loc de cinste trebuie sa stea piftia de porc, prunele fierte sau fasolea batuta. Pentru a fi sanatos tot anul, obligatoriu sa gusti din aceste bucate.

Oamenii din popor cred ca in noaptea dinspre Boboteaza se dezleaga graiul animalelor si ca acestea povestesc intre ele despre locuri nestiute de nimeni in care se ascund comori.

Busuiocul este si el o planta cu virtuti totemice ce in ajun de Boboteaza indeplineste rolul de adjuvant erotic si de deslusitor al destinului amoros. De aceea, in ajun de Boboteaza, fetele care doresc sa-si viseze ursitul in anul respectiv trebuie sa tina post si sa-si puna busuioc sfintit, primit sau “furat” de la preot si sa-l puna seara sub perna, rugandu-se lui Dumnezeu si Sfantului Ion sa le ajute pentru a-si cunoaste dragostea.

Tot pentru a vedea in vis chipul celui iubit, in locul inelului, femeile tinere si necasatorite pot lega pe degetul inelar un fir de matase rosie si un firisor de busuioc.

Daca in timpul zilei nu mananci nimic, iar seara consumi o turta plamadita din opt linguri de faina de grau si o lingura de sare folosindu-te doar de noua degete, se spune ca poti vedea in visul magic de noapte chipul celui care iti va fi sot. In plus, in vremurile de odinoara, fetele tinere agatau busuiocul afara, dincolo de prag, iar daca acesta avea pe el urme de chiciura era semn ca alesul va fi un om instarit.

In seara dinspre Boboteaza, exista obiceiul ca tinerele femei sa-si despleteasca parul si sa se dezbraca pana la brau, punand o oglinda in fata si una in spate intr-o incapere luminata cu ajutorul unei lumanari mai puternice. In spatiul care se afla intre cele doua oglinzi se amplaseaza si un vas de lut care se umple ochi cu apa. Daca fata are credinta in Dumnezeu si in aceasta practica, isi va vedea iubitul venind inspre ea fie in oglinda din spate, fie chipul acestuia se va oglindi in apa vasului.

In Maramures, in cazul in care cerul este senin in ajunul Bobotezei, iar stelele se vad pe cer, fetele tinere le privesc soptind un descantec de iubire, ferindu-se insa sa fie auzite de cineva: “O stea, logostea, / Doua stele, logostele” pana cand ajung la cea de a noua. O alege ulterior pe cea mai frumoasa dintre ele, rostind urmatoarele cuvinte: “Tu, stea, mai mandra ca toate stelele,/ Fa-ma si pe mine mai mandra ca toate fetele/ Feciorii sa se napusteasca/ Pe mine sa ma iubeasca/ Sa n-aiba alinare, pe loc sa stea/ Ca sa vina sa ma ia.”

Daca o persoana de sex feminin se impiedica si cade pe gheata in aceasta zi, inseamna ca o casatorie va avea loc in scurt timp.

Sursa: http://www.garbo.ro/

*******

Vrăji şi descântece de dragoste în Ajunul Bobotezei:

Fetele care vor să se mărite iau nouă crenguţe de măr, le ard în foc la sobă sau cuptor şi, în momentul când ard, rostesc: “Foc, focuţu’ meu, / Io-i durmi, tu nu durmi / Io-i somna, Tu nu somna / Fă-te şarpe laur, bălaur, / Te du în lume, peste lume, / La ursâtu’ meu anume, / Să n-aibă a si, / Să n-aibă a poclui, / Până la mine-a vini, / Cu mine mâna a da / Cu mine-n cununie a sta”.

Pentru a se putea mărita, fetele se duc în noaptea de Bobotează la un prun. Scutură prunul şi zic: “Io nu scutur prunu’ / Scutur nebunu’, / Nebunu’ scutură pă Nacu, / Nacu scutură pă dragu’, Să naibă a si, / Să n-aibă a poclui, / Până la mine-a zini, / Să n-aibă stare, / Nici alinare / Cum nu are apa-n vale, / Până la mine a adăsta, / Cu mine-n cununie a sta”.
( … )

Practici de ghicirea ursitului

În Ţara Lăpuşului, ca să-şi ghicească ursitul, fetele îşi pun un buchet de flori sub pernă. Noaptea îl visează pe cel cu care se vor mărita în câşlegi.
Ca să-şi afle uristul, fetele merg în noaptea de Bobotează la coteţul porcilor, dau cu spatele de coteţ şi rostesc formula: “Hi, şoldan, Haţ, şoldan, / De nu esteim în alt an”. Dacă porcul grohăie, atunci se vor mărita în anul care a venit.
În noaptea de Bobotează, fetele îşi pun linguri în poală şi se duc la o fereastră unde locuieşte o familie cu copii. Dacă aud zicând în casă “meri de-aici”, înseamnă că nu se vor mărita. Dacă aud “stai în loc”, atunci precis se vor mărita în câşlegi.
Unele fete, în seara de Bobotează, îşi pun o oglindă pe piept şi una în spate. Între acestea, pun un vas de lut cu apă. În oglinda din spate sau în apa din vas, fata îşi vede ursitul venind către ea.
Ca să ştie cum le va fi ursitul, bogat sau sărac, fetele pun un buchet în apa unei văi şi-l leagă de un ţăruş sau de o piatră, ca să nu-l ia apa. Dimineaţa se duc la vale să vadă câţi ţurţuri s-au prins de el. Dacă are mulţi ţurţuri, se va mărita cu un găzdac. Dacă are puţini, va avea parte de unul sărac.
În noaptea de Bobotează, fetele fac boţi de aluat cărora le dau câte un nume, punând o hârtiuţă în mijlocul lor. Îi dau prin untură, apoi cheamă pisica. Pe al cui îl mănâncă, acea fată se va mărita în câşlegi.

www.glasulmaramuresului.ro

*******

In unele zone, in ziua de ajun, in camera cea mai gatiat a casei, se punea o masa. Sub fata de masa se pun fan sau otava iar pe fiecare colt se pune cate un bulgare de sare. Deasupra, se pun 12 feluri de mancare, coliva – grau pisat, fiert, indulcit cu miere si amestecat cu nuca pisata -, bob fiert, fiertura de prune sau perje afumate, sarmale ( galuste ) umplute cu crupe, bors de … burechiuse sau “urechiusele babei” – bors de fasole alba in care se fierb coltunasi mici, umpluti cu ciuperci, ce au colturile lipite in forma de urechiuse -, bors de peste, peste prajit, “varzare” – placinte de post umplute cu tocatura de varza acra -, placinte cu mac etc. Cu aceasta masa incarcata sa asteapta preotul cui botezul. Dupa ce preotul sfinteste bucatele, se trece la masa, o parte din bucate fiind adaugate in hrana animalelor pentru a fi protejate de boli si pentru a fi bune de prasila.
Tot Ajunul Bobotezei este o zi prielnica si farmecelor, descantecelor, obiceiurilor si altor practici magice. In ajun este zi de post. Cei care postesc in acesta zi se spune ca le merge bine tot anul si au noroc. Tot in acesta zi nu trebuie sa il aperi pe preot de caini deoarece e rau de moarte.

In Ajunul Bobotezei, in ziua de Boboteaza si inca opt zile dupa aceea nu se spala rufe pentru ca apele sunt sfintite.

Sursa: http://vulpita.i3.ro/

*******

De Bobotează, în Banatul Montan, obligatoriu se mănâncă răcituri şi se bea vin negru. La sat, tinerele fete încă mai păstrează unele obiceiuri ce se practică numai la această sărbătoare.

Când vine preotul cu Iordanul, cele mai isteţe pun pe pragul casei o curea peste care trece preotul şi, cu ajutorul unui fir de busuioc din buchetul acestuia, aşezat sub pernă, ele îşi visează ursitul.

http://www.caon.ro/

razadesoare.info/

Povestea călătorului:

Un calator mergea intr-o zi dintr-un sat in altul. Pe drum a observat un taran care isi lucra pamantul si l-a intrebat:

- Tocmai am plecat din satul din munti si ma indrept spre satul din vale, oare cum sunt oamenii de acolo?

- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii din acel sat?

- Ohhh! Reci, suspiciosi, neprietenosi, egoisti, inchisi in ei insisi, deloc blanzi…

- Din pacate asa sunt si in satul din vale!

Calatorul s-a intristat si a plecat dezamagit mai departe.

Dupa catva timp un alt calator trecea prin acelasi loc si i-a pus taranului aceeasi intrebare.Acesta l-a intrebat ca si pe cel dinainte:

- Inainte de asta, imi puteti spune cum vi s-au parut oamenii de acolo?

- Ohhh! Extraordinari! As fi vrut sa raman acolo! Oameni, veseli, buni, generosi, primitori cu strainii, intotdeauna gata sa ma asculte si sa-mi spuna o vorba buna!

- Din fericire asa sunt si in satul din vale!

Calatorul a plecat mai departe fericit, plin de nerabdare.

Oamenii din viata ta cu sunt acum?

Cauta ce este mai bun in fiecare! Depinde numai de tine daca pleci mai departe dezamagit sau plin de incredere si fericire…Ei sunt doar oglinda in care te privesti.Daca vrei mai multa dragoste si atentie de la ceilalti, incepe prin a darui tu aceste lucruri.

Sursa: www.damaideparte.ro – http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/

Mâine, de Bobotează, se deschid Cerurile…

Sibilla

Fluieraş de dor…

http://upload.wikimedia.org/

Fluieraş de dor…

* Pentru el umblu singuratică în lume, ochii mei însetaţi îl caută şi fluieraşul său răsună neîncetat în inima mea. *  ( Rabindranath Tagore )

Đorđe Balašević – Bezdan…

Sunt zile-n care, ţi-e dor să nu-ţi mai fie dor… sunt nopţi în  care, dor de dor e… dor… sunt clipe-n care confunzi dorul cu absenţa lui, clipe ce… dor…  şi sunt atâţia ani în care te cauţi pe cărări de dor, te regăseşti în poeme de dor pe-aripele baladelor de dor… şi, uneori, te surprinzi întrebându-te: oare dorul vine de nicăieri şi se tresare pretutindeni, ori se clipoceşte de pretutindeni şi se îndreaptă… nicăieri… ? Sau…

Eh… mai ziceţi şi voi, că mie mi-e dor să mai şi ascult…

Sibilla

citat preluat de pe www.citapedia.ro

imagine preluată – google

muzika Balasevic – youtube

Daleko…

Daleko…

Boris Novkovic i Kemal Monteno – Daleko…

Daleko, daleko
srce mi je ostalo
ostalo za sva vremena
da kraj nje budi se….

* Singurătatea, află de la mine, n-o umple lumea, ci o singură fiinţă. Una care te poate ridica sau nimici. *  ( Octavian Paler )

imagine preluată: http://s1.trosjed.net.hr

* Dacă destinul nu depinde de tine, de tine depinde ce faci cu ceea ce îţi dă destinul. *  ( Octavian Paler )

Daleko…

sunt depărtări ce ard… departe…

şi stâncile-mi tresar zâmbind,

sunt toate câte-au fost..  lăsate,

şi doruri multe să le ning…

sunt doinele cum palme calde

şi pâinea e surâs de-o frâng,

sunt pleoape zărilor cascade

şi ciută-s ca să le ating, cuprind…

Sibilla

imagine preluată: http://sinaxis.files.wordpress.com/

* Mitologia este pentru mine un refugiu, un fel de fugă în istorie. Faptul că omul a ieşit din timpul mitologic şi a intrat în timpul istoriei nu este în avantajul său. Eu sunt un reacţionar.  *  ( Octavian Paler )

Repost

Destin…

Mi-au îngheţat fantasmele durerii-ntr-un boboc de piatră…

sunt şi nu sunt Sibilla, acum, ca şi-altădată

dar, ştiu

că mâine mă ridic din nou,

A fost odată-o licărire, fir de surâs, fior timid, o şoaptă….

destinu-nsingurării şi-a reintrat în matcă..

ştiam ce scriu

şi că vei fi fiind curând, ecou..

Ce-i îngropat în slove-nainte de-a mă naşte s-a smintit,

şi-au asumat tristeţea ursitele la legănu-mi nuntit

şi-oi ştii

ce va urma, mereu, pe-arcada vreunui zeu…

Sibilla

muzika srpska – youtube

citate – www.citapedia.ro

imagini preluate, sursele precizate mai sus

* Dacă nu-ţi place noroiul nu te ruga pentru ploaie … *

* Dacă nu-ţi place noroiul nu te ruga pentru ploaie … *

S-a tot vorbit, scris, * zugrăvit * despre trădarea încrederii… Dincolo de cuvinte, deasupra de tăceri, mai presus de * penaj * sau * apanaj *, trădarea încrederii e o piatră de încercare ce demosntrează până la urmă, calitatea de-a te ridica la aşteptările a tot ceea ce presupune Sacrul -  OM!

Se spune că : * în încredere zace trădarea *… Între trădarea încrederii şi caracterul josnic sau, o personalitate  slabă, uşor influenţabilă, sau, situaţii ce implică neputinţa de-a te opune, constrângerile, falsitatea, făţărnicia, ipocrizia, etc… există ţesută, aparent de-o * mână * nevăzută, o pânză de paianjen… Scuze la-ndemână există mai mereu, cauzele sunt din cele mai diverse, motivele şi motivaţia îmbracă deseori forme nebănuite, scopul acelaşi, indiferent cum e * fardat * mai apoi… rămâne gustul amar al dezamăgirii, indiferent cum s-ar încerca mai apoi găsi * explicaţie *. Trădarea încrederii se poate ierta, dar, mai poate fi recâştigată încrederea… ? Oare fără de garanţii… şi dacă garanţiile se dovedesc mai apoi * apă de ploaie *, voit sau nu, cu sau fără de intenţie… ? Să luăm aminte la proverbul : * Dacă un om mă înşeală o dată, să-i fie ruşine, dacă mă înşeală de două ori, să-mi fie mie ruşine . * Odată trădarea încrederii făptuindu-se, poţi ierta, la un moment dat, poţi să nu judeci aspru şi să găseşti * circumstanţe *, să fii mai mult sau mai puţin permisiv în * aprecieri *, dar, nu vei mai acorda încrederea oricui, nu cu uşurinţă şi  abia după ce vei fi fost convins că ai fost suficient de atent încât să nu… şi totuşi, da, se poate întâmpla din nou…

Cea mai de încredere relaţie e cu Dumnezeu şi, bine-ar fi, cea cu tine… Sigur că există şi oameni care nu trădează încrederea, acei prieteni rari, acele flori de stâncă… şi luăm aminte la alt proverb : * să nu te încrezi în apa curgătoare *… căci, nu-i aşa, * apa trece, pietrele rămân *… cum am spus, florile de stâncă…

Există * oameni * pentru care, arta trădării încrederii nu numai că nu e străină, ci mjloc, unealtă de-a obţine, nu neapărat foloase personale, ci de-a se impune într-u folosul altcuiva…  Cei ce practică arta trădării încrederii nu doar manipulează însă ci, sunt şi ei la rându-le manipulaţi, cu sau fără acord, larg concurs, prealabilă cooperare… * Scopul scuză mijloacele *, se spune… oare? Şi dacă acel * scop * se dovedeşte în timp unul prost înţeles sau interpretat,  sau se demonstrează cine ştie când şi cum, nici nu mai contează de către cine, că numai nobil n-a fost a fi ? Scuzele, explicaţiile, se vor dovedi acuze, căci lipsa de abilitate de-a discerne la timp şi încălcarea unor principii pe care altfel le pretinzi altora, nu scutesc pe nimeni de tăişul consecinţelor, cu-atât mai puţin pe * regizor * sau * artizan * şi pe * actorul * ce joacă rolul principal cu-atâta exaltare şi siguranţă … devine cel puţin penibil. Nu victima trădării încrederii va suporta durerea ruşinii de sine, ci cel ce * stăpâneşte * arta trădării încrederii, chiar dacă nu va recunoaşte, mai devreme sau mai târziu, într-o formă sau alta, o va resimţii.

Şi tot despre arta trădării încrederii, celor ce se-ncrâncenează a-şi impune * inocenţa * prin vorbe… nu Cuvinte, ci, vorbe, cei ce trâmbiţează ades * eu nu trădez, voi toţi trădaţi, eu nu … * ( faptele vorbesc şi tăcerile sunt  uneori grăitoare, dar… cel cu musca pe căciulă apelează la .. vorbe, învinuindu-i pe ceilalţi, cum altfel… ):

* Sa ne imaginam ca, ignorind cu desavirsire existenta unei deja manifeste lumi adamice, o maimuta oarecare s-a straduit si a reusit sa se prefaca in om. Cum se va fi intimplat in fapt acest act de , iata o intrebare la care numai Dumnezeu ar putea cu adevarat raspunde. In ceea ce ne priveste, putem formula totusi raspunsul la o alta intrebare si anume: sa fi reprezentat pozitia verticala si inventarea mersului biped, disparitia cozii sau a blanii, opozabilitatea degetului mare de la mina sau dezvoltarea peste masura a creierului atributele decisive ale umanizarii antropoidului in discutie? Cu siguranta ca nu. Academic vorbind, esenta existentei umane se intemeiaza pe competenta omului de a opera cu semne; sau, cu alte cuvinte: constituirea functiei semiotice  prin care homo significans a devenit capabil sa dea sens lumii exterioare si interioare lui, utilizind in maniera simbolica primele sale reprezentari mentale  a reprezentat momentul in care granita animalitatii a fost efectiv depasita. Abia depasirea acestei granite a fost urmata de aparitia complexului de trasaturi prin care in mod obisnuit omul este caracterizat: competenta de a gindi si de a vorbi, de a crea unelte si produse spirituale, de a se juca cu propriile-i creatii etc. Sa remarcam insa ca atributele de sapiens, loquens, faber, ludens etc.  mobilizate predominant in sensul progresului uman, au fost consecvent dublate de atitudini antientropice, distructive pentru specie. Asemenea atitudini decurg din pervertirea a unora dintre instinctele fundamentale, de supravietuire (instinctul de perpetuare a speciei, de hranire, de agresiune si de aparare, pe de o parte, instinctul ierarhiei, al puterii, al coexistentei de grup, pe de alta parte) mostenite de om de la stramosii fara de constiinta, instincte carora li s-au asociat forme cu totul inedite. Pentru satisfacerea acestor transnaturale instincte , omul si-a rafinat pina la rang de arta o competenta pe care animalul se pare ca nu o are: aceea de a trada.Abia din acest moment inainte istoria animalului devenit om incepe sa se suprapuna cu istoria biblica a existentei edenice, avind drept moment de dramatica tensiune tradarea arhetipala: inselarea increderii lui Dumnezeu prin incalcarea de catre primii oameni a poruncii de a nu se infrupta din marul interzis. Din momentul , semnele binelui si ale raului n-au mai putut fi despartite cu fermitate de fiinta umana, ancorata tot mai mult intr-o istorie pentru care timpul si locul au inceput sa dobindeasca dimensiuni adesea strivitoare. *

( Arta de a trăda, autor Pierre Casamayor, traducere de Tudor Vlădescu în * Eseuri de ieri şi de azi, 1999, Institutul European )

Mai grav e când trădarea încrederii unei persoane ajunge să lovească o masă mare de oameni… * amatorii * ar trebui să cumpănească şi la, sau poate mai ales la aceasta, căci, nimic nu e întâmplător, nimic pentru totdeauna şi * nebănuite sunt Căile Domnului *… de ce-am adus aminte şi de aceasta, pentru că, se mai spune şi că : * învingătorul momentan nu e şi cel definitiv *… Cine şi ce are de câştigat sau de pierdut, apropo de credibilitate, odată caracterul, intenţiile * ghicite *… ? Apa trece, pietrele, rămân…

Sibilla

*******

Să adăugăm un * condiment * celor de mai sus … :

*  Increderea este baza unor relatii sanatoase, iar acum cercetatorii vor sa afle cum acest sentiment ia nastere datorita substantelor chimice din creier. Un nou studiu arata ca hormonul numit oxitocina ne indeamna sa avem incredere in ceilalti chiar si dupa ce ei ne-au tradat increderea, prin suprimarea activitatii la nivelul unei regiuni din creier, raspunzatoare de frica.

Aceasta concluzie ar putea ajuta la o mai buna intelegere a fobiei sociale si altor afectiuni inrudite.

Cercetari anterioare au aratat ca oxitocina creste nivelul increderi, si joaca un rol important in legarea unor relatii cu alti oameni. Dar regiunile creierului, care produc acest efect au ramas un mister. Pentru a observa cum acest hormon ne influenteaza atitudinea sociala, Thomas Baumgartner, neurolog la University of Zurich – Elvetia, si echipa sa au monitorizat activitatea cerebrala a 49 de barbati care erau implicati intr-un joc ce presupunea incredere si tradare.

In cadrul jocului, barbatilor li s-au dat bani, pe care ii puteau cheltui cu o alta persoana, care putea spori suma prin investitii si sa imparteasca profitul, sau sa ii tradeze si sa pastreze toti banii. Cand voluntarii au fost supusi unei doze de oxitocina prin intermediul unui spray nazal, incredrea lor nu s-a diminuat, chiar si atunci cand al doilea jucator pastra banii pentru el.

In contrast, barbatii care au primit un spray placebo si-au redus increderea in persoana respectiva. Rezonanta magnetica functionala a fost metoda folosita pentru a realiza imagini activitatii cerebrale a subiectilor in momentul cand au primit oxitocina. Astfel cercetatorii au observat o scadere a activitatii intr-o regiune a creierului numita nucleul amigdalian, care joaca un rol cheie in aparitia sentimentului de frica. O regiune a creierului numita dorsal stratium, regiune care se activeaza atunci cand invatam din greseli, si-a redus deasemenea activitatea la administrarea de oxitocina.

Totusi, oxitocina nu a redus activitatea acestor regiuni de la nivelul creierului atunci cand barbatii au jucat un astfel de joc cu un computer, confirmand ca interactia cu o alta persoana, si nu doar hormonul, este necesara pentru a produce schimbari, afirma cercetatorii intr-un articol din editia din luna mai a revistei Neuron. Aceste observatii sugereaza ca oxitocina ne ajuta sa mentinem o relatie prin scaderea nivelului fricii tradarii si a altor potentiale consecinte, prin interactia cu ceilalti, spune Muricio Delgado, neurolog la Rutgers University in Newark, New Jersey.

“Oamenii sunt predispusi spre evitarea asumarii unor riscuri sociale, asa ca un pic de oxitocina ar putea facilita relatiile cu ceilalti,” adauga el.

Observatiile ridica posibilitatea ca fobia sociala sa fie urmarea a unui defect a modului in care oxitocina regleaza activitatea creierului, spune Baumgartner. Andreas Meyer-Lindenberg, nurolog-cercetator la Central Institute of Mental Health in Mannheim – Germania, sugereaza ca semanalizarea oxitocinei ar putea fi deasemena intrerupta in afectiuni in care lipsa increderii sau atasamentul social reprezinta o problema, cum ar fi autismul sau schizofrenia.  *

http://www.medicalstudent.ro/neurologie-si-psihiatrie/neurochimia-uitarii-si-a-iertarii.html

Bun Venit, 2010 !!!

Bun Venit, 2010 !!!

Sibilla vă urează tuturor ca-n Noul An să aveţi parte de sănătate, Lumină, bucurii şi împliniri de suflet alături de toţi cei dragi şi fie ca Dumnezeu să ocrotească România Noastră care NU e a celor ce-o confundă cu ograda personală, şi… să auzim ŞI de Bine … !!! Doamne Ajută !

Rugă pentru poporul român – Irina Loghin:

ROMANIA……..”NU UITA CA ESTI ROMAN” !!!!

Sava Negrean Brudascu ~ Doamne ocroteşte-i pe români:

La Mulţi Ani, tuturor!!!

Sibilla

Update :

Se spune că e de bun augur ca primul care-ţi trece pragul în Noul An să fie musai bărbat, ca să fie cu NOROC…. pragul Sfinxului  l-au trecut doi Cavaleri Traci, dragi mie : Duşo LEO şi PASTEL …  Să fie cu noroc!!! Doamne Ajută !!!

Update 2:

Şi-a trecut pragul Sfinxului încă un Cavaler Trac… George Şerban ! Wow ! Deci 2010 e de … Bine !!!

Update 3:

Deci e de … Foarte Bine căci… zbang şi brate Cârcotaşu!!! Majko moja!!! Inca un Cavaler Trac ! Pe Cârcotaşu rogu-vă să-l limpeziţi că pe miriştile mele sibiline, nema matematici… : m-am născut  pe 31 Decembrie 1969  puţin înainte de miezul nopţii, deci NU  îmi adaugă nima-n lume un an în plus pentru nici două ore… Nu am schimbat prefixul încă ! Nu cedez ! Nu şi nu şi NU :) ) Sunt cinără, brate  !!! ;) 39 ! Ziveli !

Despre curajul de-a fi OM…

Despre curajul de-a fi OM…

Motto:

*  Am înţeles că un om poate avea totul neavând nimic şi nimic având totul.  *   ( Mihai Eminescu )

*******

Despre curajul de-a fi OM… în bătaia puştii… au spus şi Ion Chichere şi Antonie Iorgovan şi Sibilla şi Nina Curiţă şi… se va tot spune… pentru că, deşi ticăloşi vor tot exista,  Există mereu * cei ce rămân şi după ce pleacă *…

Inedit…

Am murit
uitand in mana creionul
cu care
nimeni nu va mai putea scrie
si lui ii vor creste unghiile
ca si mie
iar intre cuvintele scrise
pe pamant
si cele ramase in grafit
intr-un arc de lumina
boltit-
intr-un curcubeu-
nesfarsit va dansa
sufletul meu…

( Ion Chichere )

Cum a fost 2009? Ce-am avut şi ce-am pierdut? Multe ar fi de spus, prea multe s-au petrecut şi m-au… atins direct, despre acestea toate, am tot scris. Ce nu am spus, s-a înţeles citindu-se printre rânduri…

* Şcoala va fi şcoală când omul va fi om şi statul va fi stat. *  ( Mihai Eminescu )

Concluzia: am refuzat mereu să mă aliniez spiritului de turmă, să mă aşez la vălău cu porcii/scroafele, am ales să rămân ceea ce sunt, EU, să spun întotdeauna lucrurilor pe nume şi să dau nume şi spun încă o dată că NU regret că am avut tăria să nu-mi vând sufletul, chiar dacă uşor nu-mi e, dar, sunt un Om Liber !

Ce am eu, Oamenii ca mine, ei, şăfii, NU au, căci NU se poate cumpăra pe bani, nici ridicându-ţi poalele-n cap, … noi Oamenii avem Demnitate… d-aia sunt Oamenii bogaţi şi şăfii se * mândresc * cu… fudulia, soră cu… că de unde nu-i… NU am să intonez ode la adresa Împărăţiei cărăşene, NU merită! Şi nici scuze n-am să aştept din partea cameleonilor şi a cohortei de nemoşaguri bine plasate pe posturi/funcţii, ar însemna ca ei să fie Demni, obiectivi, cinstiţi, oneşti, să n-aibe nimic de ascuns, etc…. ori ei, au demonstrat cu prisosinţă cine şi ce sunt, de ce-s în stare şi de ce nu, cu sau fără de * mănuşi *… Twin Peakse-ul cărăşan e * fruncea * în toate… Anul 2009 n-a fost unul blând, dar a fost unul plin de învăţăminte, de încercări binevenite, zic binevenite căci rostul sitei e să separe boabele sănătoase de neghină iar pe mine majka Darinka m-a învăţat să * folosesc sita *. Şi-au fost anul acesta, mulţi aceia care se uitau într-o parte prefăcându-se că nu mă cunosc şi-mi spuneau * nu *…

Ce-mi va aduce Anul care e pe drum.. ? Spun doar atât : Cineva, Acolo Sus, ne iubeşte pe noi, Oamenii… Am încredere în EL şi în mine, n-am să renunţ niciodată la a fi OM, nici la Onoare şi nici la a spune ce am de zis pentru că:

* Sunt succese care te înjosesc şi înfrângeri care te înalţă. *… şi * de ce să mă târăsc dacă pot să merg *… Şi de ce să nu spun, fără falsă modestie, da sunt unul din Oamenii puternici, pentru că, deşi au fost zile în care am înghiţit lacrimi în loc de pâine, am rămas în picioare, am continuat să zâmbesc a mâine, a mai Bine şi-am avut tăria să merg înainte pe Drumul Meu cu povara unor * promisiuni * în spate … * fă gura mai mică, ai un copil de crescut *…. ba am încă, aşa ca de sfârşit de an, fărâmă de suflet sibilin şi simţul datoriei faţă de semeni cât să mai spun unor dudui platinate şi unor * tauri * cărăşeni:

… fala voastră şi * mândria *

funcţia, ticăloşia

şi, să nu zuităm… răchia …

Eu sunt EU, ei… făcături a ceea ce, poate că au fost cândva…căci, să fii Om e lucru mare…

*******

Am * întâlnit * în spaţiul mediei online, un OM, Nina Curiţă, o Voce a presei cărăşene pe care o Respect! Merită! Mare parte a ceea ce a fost odată presă în Caraş-Severin… a devenit povastă… Şi totuşi, există Speranţă şi încă mai există Condeie, Oameni, Ziarişti, nu doar cârpe… la uşile * voievodatului *…

Felicitări, Nina Curiţă!

*******

Articol preluat de pe : http://www.caon.ro/

Nu, domnule!

Final de an, moment de bilanţ. Un 2009 plin cu de toate, mai ales cu probleme. Crize peste crize, economice, politice, de tot felul. M-am săturat să tot scriu de probleme, sunt sigură că şi oamenii s-au săturat să tot citească de ele. Însă, asta e ceea ce primim de la aleşi sau numiţi. Adică de la şefi.

Acei şefi pe care îi ştiu prea bine. Anticamerele birourilor lor diferă doar prin mobilier. Conţinutul e cam acelaşi – cele mai multe păstrează secretul unor caractere false. Culmea ridicolului este atunci când aceştia se mai şi gândesc să împuşte „mesagerul“.

Amuzant dacă stau să mă gândesc că e cam greu să împuşte toţi „destinatarii“ mesajelor. Nu ziariştii inventează problemele, nu le coacem prin redacţii din dorinţa de a dezbina „perfecta“ societate românească, demnă rivală a Utopiei lui More.

Pe de-o parte, îi înţeleg, sunt obişnuiţi cu o presă care mereu spune: „da, felicitări, sunteţi cel mai bun, cel mai tare, ş.a“. Unii ziarişti au curajul (unii consideră asta chiar nesimţire) să spună adevărul, sau pur şi simplu să aibă coloană vertebrală, şi asta deranjează. Pentru unele personaje mai mult sau mai puţin sus-puse, aceasta este o crimă capitală, ce ar trebui pedepsită prin Constituţie.

Însă, ia să vedem ce spune Constituţia asta a noastră… De la Articolul 30 citire, (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. (2) Cenzura de orice fel este interzisă. (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

Ca să vezi… Au cam apus vremurile Scânteii, s-au dus zilele presei specializate pe osanale la adresa conducătorilor. Nu de alta, dar omul de rând, singurul în măsură să judece un ziar şi un ziarist, nu este interesat de aşa ceva. Probabil, spre deosebita dezamăgire a unor potentaţi pentru care şi cea mai mică dezaprobare e o crimă de lezmajestate. Cam asta ar fi societatea condusă de unii, societate pe care o divizăm noi, ziariştii. Vorbesc de adevăraţii ziarişti ce au mai rămas prin presa românească. Pentru că, din păcate, şi presa îşi permite uscături.

Astea sunt legile nescrise pe care le încălcăm. În aceeaşi Constituţie mai sus amintită, Articolul 16 spune că „Nimeni nu e mai presus de lege“. Mă gândesc că se referă totuşi la cea scrisă nu de cutumă.

Şi, cât timp nu încalc legea, consider că îmi fac datoria. Nu prea mă bazez pe faptul că cineva îmi spunea că marele meu noroc este că m-am născut după 1950, ah, ce spun, mult după 1980, şi n-am dosar, deci nu au cu ce mă şantaja. De ce să cred aşa ceva când şantajul se poate fabrica? Poate doar tinereţea îmi dă un curaj uneori prea nebun, alteori doar naiv, să cred că pot să am dreptul să spun „Nu, domnule!“

Nina Curiţa
nina.curita@informmedia.ro

© 2005-2009 – Inform Media

http://www.caon.ro/

În Twin Peakse-ul cărăşan, încă mai există Oameni, nu doar trâmbiţe, preşuri, * mănuşi *, motiv să zâmbim Speranţei şi, să nu renunţăm la a fi noi! Şi, într-o zi, fi-va altfel, căci nimic nu e pentru totdeauna şi tartorii sunt doar bieţi muritori, neputincioşi şi slabi, atunci când Justiţia Divină va da verdicte… Portretul vieţii fiecăruia din noi e cum faptele, gândurile, cuvintele   noastre şi, Pictorul e EL….

Balasevic-portret zivota mog:

Sibilla